susur

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a susura (derivat regresiv).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
susur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ susur susure
Articulat susurul susurele
Genitiv-Dativ susurului susurelor
Vocativ susurule susurelor
  1. zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc.; murmur, susurare.


Traduceri

Referințe