susur

română

Etimologie

Din a susura (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /su'sur/

Substantiv

Declinarea substantivului susur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	susur	susure
Articulat	susurul	susurele
Genitiv-Dativ	susurului	susurelor
Vocativ	susurule	susurelor

1. zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc.; murmur, susurare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online