tôt
 Vezi și : tot, Tot, TOT, to't, toť, töt, tót, tốt, tøt
|
(français)
Etimologie
Din franceză veche tost, care provine din latină populară *tostum, forma de neutru a lui tostus („prăjit”), mai târziu cu înțelesul „prompt, repede” în latină populară.
Înrudit cu catalană tost, italiană tosto și occitană tost.
Pronunție
Adverb
tôt
- devreme, de timpuriu, din timp
- Il est arrivé tôt ce matin.
- Elle se levait tôt, puis plus tôt, puis encore plus tôt.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Omofone
Locuțiuni
- il n'eut pas plus tôt dit cela que
- pas de ci tôt
- pas plus tôt que
- plus tôt
- plus tôt que
- plus tôt que plus tard
- tôt ou tard
Etimologie
Din taud.
Substantiv
- formă alternativă pentru taud.