tôt
Aspect
![]() |
(français)
Etimologie
Din franceză veche tost, care provine din latină populară *tostum, forma de neutru a lui tostus („prăjit”), mai târziu cu înțelesul „prompt, repede” în latină populară.
Pronunție
Adverb
tôt
- devreme, de timpuriu, din timp
- Il est arrivé tôt ce matin.
- Elle se levait tôt, puis plus tôt, puis encore plus tôt.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Omofone
Locuțiuni
Etimologie
Din taud.
Substantiv
- formă alternativă pentru taud.