tăbârcă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /tə'bɨr.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăbârcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăbârcă tăbârci
Articulat tăbârca tăbârcile
Genitiv-Dativ tăbârcii tăbârcilor
Vocativ tăbârcă tăbârcilor
  1. (reg.) par cu care se ridică greutăți; drug.
  2. sarcină, greutate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe