sarcină

română

Etimologie

Din latină sarcina.

Pronunție

• AFI: /'sar.ʧi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului sarcină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sarcină	sarcini
Articulat	sarcina	sarcinile
Genitiv-Dativ	sarcinii	sarcinilor
Vocativ	sarcină	sarcinilor

1. greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară.
2. apăsare, greutate.
3. (fig.) povară, balast.
4. legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu brațele.
5. obligație, îndatorire, răspundere (materială sau morală).
6. misiune.
7. (articulat, urmat de determinări introduse prin prep. „de”) calitate, slujbă, rol.
8. starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate.
9. mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic.
10. putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmițător sau transformator de energie.

Cuvinte derivate

• suprasarcină
• sărciner
• însărcina

Cuvinte compuse

• sarcină electrică

Expresii

• A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva
• A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online