tăciunaș

română

Etimologie

Din tăciune + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /tə.ʧju'naʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului tăciunaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tăciunaș	tăciunași
Articulat	tăciunașul	tăciunașii
Genitiv-Dativ	tăciunașului	tăciunașilor
Vocativ	tăciunașule	tăciunașilor

1. diminutiv a lui tăciune.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• castaniu
• cășunați
• încătușa

Referințe

• DEX '98 via DEX online