încătușa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + cătușă.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kə.tu'ʃa/


Verb


Conjugarea verbului
încătușa
Infinitiv a încătușa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încătușez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încătușeze
Participiu încătușat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune cuiva cătușe; (p.ext.) a lega pe cineva cu lanțuri; a înlănțui.
  2. (v.tranz.) (fig.) (despre sentimente, preocupări) a pune stăpânire pe cineva, a-l lipsi de libertatea spirituală.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe