tălăzui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din talaz + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /tə.lə.zu'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) tălăzui
Infinitiv a (se) tălăzui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) tălăzuiască
Participiu tălăzuit
Conjugare IV
  1. (v.refl. intranz.) a se ridica în talazuri, a face valuri mari, tumultoase.
  2. (v.refl. intranz.) (fig.) a undui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe