undui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din a undi + sufixul -ui; (după franceză ondoyer).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
undui
Infinitiv a undui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
unduiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să unduiască
Participiu unduit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre suprafața apelor; la pers. 3) a face unde, a se propaga în formă de unde.
  2. (v.intranz.) (p.gener.) a se mișca asemenea undelor unei ape.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe