tămâietoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a tămâia + sufixul -ătoare.

Pronunție

  • AFI: /tə.mɨ.je'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
tămâietoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tămâietoare tămâietori
Articulat tămâietoarea tămâietorile
Genitiv-Dativ tămâietorii tămâietorilor
Vocativ tămâietoare tămâietorilor
  1. tămâierniță.


Traduceri

Anagrame

Referințe