tămâia

română

Etimologie

Din tămâie.

Pronunție

• AFI: /tə.mɨˈja/

Verb

Conjugarea verbului tămâia
Infinitiv	a tămâia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tămâiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tămâieze
Participiu	tămâiat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și intranz.) (bis.) a răspândi fum de tămâie, a afuma cu tămâie.
2. (v.tranz.) (fig.) a copleși cu laude excesive, a linguși.
3. (v.refl.) (rar) a se îmbăta, a se chercheli.

Cuvinte derivate

• tămâiat
• tămâiere
• tămâietoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online