Sari la conținut

tămăduială

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a (se) tămădui + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /tə.mə.duˈja.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tămăduială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tămăduială tămăduieli
Articulat tămăduiala tămăduielile
Genitiv-Dativ tămăduielii tămăduielilor
Vocativ tămăduială tămăduielilor
  1. (pop.) tămăduire.


Traduceri

Referințe