tătăraș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tătar + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /tə.tə'raʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
tătăraș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tătăraș tătărași
Articulat tătărașul tătărașii
Genitiv-Dativ tătărașului tătărașilor
Vocativ tătărașule tătărașilor
  1. diminutiv al lui tătar.


Traduceri

Referințe