tătucuță

română

Etimologie

Din tătucă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /tə.tu'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tătucuță
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tătucuță	tătucuți
Articulat	tătucuța	tătucuții
Genitiv-Dativ	tătucuței	tătucuților
Vocativ	tătucuță	tătucuților

1. (pop.) diminutiv al lui tătucă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online