tack
(svenska)
Etimologie
Din suedeza runică þakk ("binecuvântare, plăcere") < proveniență germanică. Confer engleză thank, germană Dank, daneză tak, islandeză și nor. takk.
Pronunție
- AFI: /tak/
- Audio:
Interjecție
Cuvinte derivate
Substantiv
| Declinarea substantivului tack | ||||
| c. și n. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | tack | tacken/tacket | tack | tacken |
| Genitiv | tacks | tackens/tackets | tacks | tackens |
- mulțumire
- Han lagade mat åt henne som tack för att hon vattnat hans krukväxter medan han var på semester.