plăcere

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a plăcea.

Pronunție

  • AFI: /plə'ʧe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
plăcere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plăcere plăceri
Articulat plăcerea plăcerile
Dativ-Genitiv plăcerii plăcerilor
Vocativ plăcere plăcerilor
  1. acțiunea de a plăcea și rezultatul ei; stare afectivă, fundamentală, determinată de satisfacerea unor tendințe, a unor cerințe vitale; sentiment sau senzație de mulțumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorința noastră.
  2. distracție, petrecere; desfătare, agrement.
  3. dorință, voie, chef, gust.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • Fă-mi plăcerea... = fii bun..., te rog..


Traduceri

Anagrame

Referințe