plăcere

română

Etimologie

Din a plăcea.

Pronunție

• AFI: /plə'ʧe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului plăcere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plăcere	plăceri
Articulat	plăcerea	plăcerile
Genitiv-Dativ	plăcerii	plăcerilor
Vocativ	plăcere	plăcerilor

1. acțiunea de a plăcea și rezultatul ei; stare afectivă, fundamentală, determinată de satisfacerea unor tendințe, a unor cerințe vitale; sentiment sau senzație de mulțumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorința noastră.
2. distracție, petrecere; desfătare, agrement.
3. dorință, voie, chef, gust.

Cuvinte derivate

• neplăcere

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu plăcere =
  • cu drag, bucuros, din toată inima.
  • formulă de răspuns la mulțumirile exprimate de cineva pentru un serviciu.
• Fără plăcere = în silă, fără voie.
• (loc.adv.) După (sau de) plăcere = pe plac, după voie, după gust.

Expresii

• Fă-mi plăcerea... = fii bun..., te rog..

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• caprele
• carpele

Referințe

• DEX '98 via DEX online