tagă

română

Etimologie

Confer tăgadă.

Pronunție

• AFI: /'ta.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului tagă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tagă	invariabil
Articulat	taga	invariabil
Genitiv-Dativ	tagăi	invariabil
Vocativ	tagă	invariabil

1. (înv.) tăgăduială, tăgadă, negare; contestare.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• agat
• gată

Referințe

• DEX '98 via DEX online