tainiță

română

Etimologie

Din taină + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /ˈtaj.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tainiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tainiță	tainițe
Articulat	tainița	tainițele
Genitiv-Dativ	tainiței	tainițelor
Vocativ	tainiță	tainițelor

1. groapă săpată în pământ; încăpere subterană; hrubă; (p.ext.) loc ascuns; ascunzătoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online