taină

Vezi și : Taina, taína, taina, täina, täinä

română

Etimologie

Din slavă (veche) tajna.

Pronunție

• AFI: /'taj.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului taină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	taină	taine
Articulat	taina	tainele
Genitiv-Dativ	tainei	tainelor
Vocativ	taină	tainelor

1. ceea ce este neînțeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister.
2. minune, miracol; poveste minunată.
3. secret.
4. (fig.) loc ascuns, tăinuit; ascunzătoare, tainiță.

Cuvinte derivate

• tainiță
• tăinui

Cuvinte compuse

• sfintele taine, cele șapte taine

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) (înv.) De taină = intim, particular.
• (în religia creștină) Cina cea de taină = masa luată de Hristos cu apostolii săi, în seara dinaintea răstignirii.
• (loc.adv.) În taină = pe ascuns, secret; discret.

Expresii

• A sta de taină = a întreține o conversație cu caracter intim

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ațină

Referințe

• DEX '98 via DEX online