tatona

română

Etimologie

Din franceză tâtonner.

Pronunție

• AFI: /ta.to'na/

Verb

Conjugarea verbului tatona
Infinitiv	a tatona
Indicativ prezent pers. 1 sg.	tatonez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să tatoneze
Participiu	tatonat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda.

Cuvinte derivate

• tatonare

Expresii

• A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online