teicuță

română

Etimologie

Din teică + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /tej'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului teicuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	teicuță	teicuțe
Articulat	teicuța	teicuțele
Genitiv-Dativ	teicuței	teicuțelor
Vocativ	teicuță	teicuțelor

1. diminutiv al lui teică.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cetățui
• cutatei

Referințe

• DEX '98 via DEX online