Sari la conținut

cetățuie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cetate + sufixul -uie.

Pronunție

  • AFI: /ʧe.təˈʦu.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
cetățuie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cetățuie cetățui
Articulat cetățuia cetățuile
Genitiv-Dativ cetățuii cetățuilor
Vocativ cetățuie cetățuilor
  1. diminutiv al lui cetate; fortăreață; întăritură naturală.


Traduceri

Referințe