cetățuie

română

Etimologie

Din cetate + sufixul -uie.

Pronunție

• AFI: /ʧe.təˈʦu.je/

Substantiv

Declinarea substantivului cetățuie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cetățuie	cetățui
Articulat	cetățuia	cetățuile
Genitiv-Dativ	cetățuii	cetățuilor
Vocativ	cetățuie	cetățuilor

1. diminutiv al lui cetate; fortăreață; întăritură naturală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online