temnicer

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din temniță + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /tem.ni'ʧer/


Substantiv


Declinarea substantivului
temnicer
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ temnicer temniceri
Articulat temnicerul temnicerii
Genitiv-Dativ temnicerului temnicerilor
Vocativ temnicerule temnicerilor
  1. paznic, supraveghetor, gardian la o închisoare.


Traduceri

Anagrame

Referințe