tentaculat
română
Etimologie
Din tentacul.
Pronunție
- AFI: /ten.ta.ku'lat/
Substantiv
| Declinarea substantivului tentaculat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tentaculat | tentaculate |
| Articulat | tentaculatul | tentaculatele |
| Genitiv-Dativ | tentaculatului | tentaculatelor |
| Vocativ | tentaculatule | tentaculatelor |
- (la pl.) încrengătură de animale acvatice nevertebrate care se caracterizează printr-un aparat tentacular dispus în jurul gurii; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online