jur

Vezi și : jür, júr, jur', jur.

română

Etimologie

Din franceză jury.

Pronunție

• AFI: /ʒur/

Substantiv

Declinarea substantivului jur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	jur	juri
Articulat	jurul	jurii
Genitiv-Dativ	jurului	jurilor
Vocativ	jurule	jurilor

1. (astăzi rar) jurat.

Cuvinte derivate

• primprejur
• împrejur

Cuvinte compuse

• curte cu juri

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din latină gyrus.

Pronunție

• AFI: /ʒur/

Substantiv

Declinarea substantivului jur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	jur	jururi
Articulat	jurul	jururile
Genitiv-Dativ	jurului	jururilor
Vocativ	jurule	jururilor

1. spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate.

Cuvinte derivate

• jurui

Locuțiuni

• (loc.adv.) În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur.
• Din jur = din împrejurimi, dimprejur.
• (De) jur împrejur = din (sau în) toate părțile.
• (loc.prep.) În jurul... =
  • în preajma....
  • relativ la..., despre....
  • aproximativ în..., cam pe la...
• Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la....
• Din jurul... = pe lângă, din preajma...
• (De) jur împrejurul... = în preajma...

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din verbul a jura (derivat regresiv).

Substantiv

Declinarea substantivului jur
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	jur	jururi
Articulat	jurul	jururile
Genitiv-Dativ	jurului	jururilor
Vocativ	jurule	jururilor

1. (pop.) jurământ.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din jura.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru jura.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru jura.

Referințe

• DEX '98 via DEX online