jur

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză jury.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
jur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jur juri
Articulat jurul jurii
Dativ-Genitiv jurului jurilor
Vocativ jurule jurilor
  1. (astăzi rar) jurat.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Etimologie

Din latină gyrus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
jur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jur jururi
Articulat jurul jururile
Dativ-Genitiv jurului jururilor
Vocativ jurule jururilor
  1. spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Etimologie

Din a jura (derivat regresiv).

Substantiv


Declinarea substantivului
jur
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ jur jururi
Articulat jurul jururile
Dativ-Genitiv jurului jururilor
Vocativ jurule jururilor
  1. (pop.) jurământ.


Traduceri

Referințe