tentativă

română

Etimologie

Din franceză tentative.

Pronunție

• AFI: /ten.ta'ti.və/

Substantiv

Declinarea substantivului tentativă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tentativă	tentative
Articulat	tentativa	tentativele
Genitiv-Dativ	tentativei	tentativelor
Vocativ	tentativă	tentativelor

1. acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită).
2. (jur.) încercare de a săvârși o infracțiune.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online