tichiuță

română

Etimologie

Din tichie + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /ti.ki'u.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tichiuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tichiuță	tichiuțe
Articulat	tichiuța	tichiuțele
Genitiv-Dativ	tichiuței	tichiuțelor
Vocativ	tichiuță	tichiuțelor

1. diminutiv al lui tichie.

Cuvinte compuse

• tichiuța dracului

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• chituita

Referințe

• DEX '98 via DEX online