tină

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) tina.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tină invariabil
Articulat tina invariabil
Genitiv-Dativ tinei invariabil
Vocativ tină invariabil
  1. (reg.) noroi.
  2. pământ, lut.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe