tină

română

Etimologie

Din slavă (veche) tina.

Pronunție

• AFI: /'ti.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului tină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tină	invariabil
Articulat	tina	invariabil
Genitiv-Dativ	tinei	invariabil
Vocativ	tină	invariabil

1. (reg.) noroi.
2. pământ, lut.

Cuvinte derivate

• tinos
• întina

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ațin

Referințe

• DEX '98 via DEX online