întina

română

Etimologie

Din în- + tină.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ti'na/

Verb

Conjugarea verbului (se) întina
Infinitiv	a (se) întina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) întinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) întineze
Participiu	întinat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) (reg.) a (se) murdări de noroi.
2. (v.refl. tranz.) (fig.) a (se) pângări; a (se) păta.

Cuvinte derivate

• întinare
• întinat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online