toculeț

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din toc + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /to.ku'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
toculeț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ toculeț toculețe
Articulat toculețul toculețele
Genitiv-Dativ toculețului toculețelor
Vocativ toculețule toculețelor
  1. diminutiv al lui toc.


Traduceri

Anagrame

Referințe