coteț
Variante
Etimologie
Din slavă (veche) kotĩcĩ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 76; Meyer 202; Conev 81; Berneker 589; DAR), confer bulgară котец (kotéc), sârbo-croată котац (kotac), poloneză kojec, cehă kotec, neogreacă ϰοτέτσι (kotétsi), albaneză kotec.
Este fundamental identic cu cocină, și dublet al lui cătreț sau cotreț, s. n. (Transilvania, „poiată”), din maghiară ketrec.
Pronunție
- AFI: /koˈteʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului coteț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coteț | cotețe |
| Articulat | cotețul | cotețele |
| Genitiv-Dativ | cotețului | cotețelor |
| Vocativ | cotețule | cotețelor |
- adăpost pentru păsări, porci sau câini, făcut din scânduri sau din zid.
- (fig.) închisoare.
- capcană pentru prins pește în iazurile acoperite cu stuf, făcută din nuiele împletite cu papură și prevăzută cu o deschidere îngustă întoarsă înăuntru, astfel încât peștele, odată intrat în ea, să nu mai poată ieși.
Cuvinte derivate
Expresii
- (ir.) A pune (pe cineva) la coteț = a pune (pe cineva) la îngrășat, a îndopa
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online