torcreta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană torkretieren.

Pronunție

  • AFI: /tor.kre'ta/


Verb


Conjugarea verbului
torcreta
Infinitiv a torcreta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
torcretez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să torcreteze
Participiu torcretat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (constr.) a aplica sub presiune un strat de mortar, de ciment sau de beton, pe o suprafață.


Traduceri

Referințe