tourteau
(français)
Etimologie
Din forma veche tourte, care provine din latină torta (panis) („pâine rotundă”).
Pronunție
- AFI: /tuʁ.to/
Substantiv
tourteau m., tourteaux pl.
- turtă
- (agr.) turtă (de ulei, de plante oleaginoase)
- (reg.; gastr.) plăcintă cu brânză
- (herald.) scut sau blazon rotund (pentru fiecare culoare cu excepția aurului și argintului)
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Etimologie
Din tourt, care provine din franceză veche tort („îndoit, încovoiat”). Confer tordre.
Substantiv
tourteau m., tourteaux pl.
- (zool.) crab
Sinonime
- (zool.) crabe, dormeur, (reg.) poing clos