excepție

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză exception < latină exceptio.

Pronunție

  • AFI: /eks'ʧep.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
excepție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ excepție excepții
Articulat excepția excepțiile
Genitiv-Dativ excepției excepțiilor
Vocativ excepție excepțiilor
  1. abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale.
  2. abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice.
  3. mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului.

Expresii

  • Cu excepția... = afară de..
  • Fără excepție = fără deosebire


Traduceri

Referințe