pâine

De la Wikționar, dicționarul liber
Pâini diferite

română

Etimologie

Din latină panis.

Pronunție

  • AFI: /'pɨj.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
pâine
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pâine pâini
Articulat pâinea pâinile
Genitiv-Dativ pâinii pâinilor
Vocativ pâineo pâinilor
  1. aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de făină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor.
    A cumpărat o pâine caldă.
  2. aluat de faină frământat în vederea facerii pâinii.
  3. hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței.
  4. (fig.) agoniseală.
  5. (reg.) cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu).
  6. slujbă, funcție, post.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul
  • A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste
  • A avea (sau ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele
  • (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun
  • A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine
  • Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă = se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte usor
  • A mânca pâine degeaba = a fi nefolositor
  • O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloacele de existență
  • A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva făra mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență
  • A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de slujbă
  • A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă
  • A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu


Traduceri

Referințe