tovărășiță

română

Etimologie

Din tovarășă + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /to.və.rə'ʃi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului tovărășiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tovărășiță	tovărășițe
Articulat	tovărășița	tovărășițele
Genitiv-Dativ	tovărășiței	tovărășițelor
Vocativ	tovărășiță	tovărășițelor

1. (pop.) diminutiv al lui tovarășă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online