trântitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a trânti + sufixul -itură.

Pronunție

  • AFI: /trɨn.ti'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
trântitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trântitură trântituri
Articulat trântitura trântiturile
Genitiv-Dativ trântiturii trântiturilor
Vocativ trântitură trântiturilor
  1. trântă, trânteală, izbitură.


Traduceri

Referințe