traducător

română

Etimologie

Din a traduce + sufixul -ător (după franceză traducteur).

Pronunție

• AFI: /tra.du.kə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului traducător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	traducător	traducători
Articulat	traducătorul	traducătorii
Genitiv-Dativ	traducătorului	traducătorilor
Vocativ	traducătorule	traducătorilor

1. persoană care traduce (un text) dintr-o limbă în alta (în cadrul profesiunii sale).

Cuvinte derivate

• traducătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online