transcendență

română

Etimologie

Din franceză transcendance (după transcendent).

Pronunție

• AFI: /trans.ʧen'den.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului transcendență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	transcendență	invariabil
Articulat	transcendența	invariabil
Genitiv-Dativ	transcendenței	invariabil
Vocativ	transcendență	invariabil

1. calitatea de a fi transcendent; calitatea gândirii de a elabora concepte transcendentale.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online