transcendență
română
Etimologie
Din franceză transcendance (după transcendent).
Pronunție
- AFI: /trans.ʧen'den.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului transcendență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | transcendență | invariabil |
| Articulat | transcendența | invariabil |
| Genitiv-Dativ | transcendenței | invariabil |
| Vocativ | transcendență | invariabil |
- calitatea de a fi transcendent; calitatea gândirii de a elabora concepte transcendentale.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online