transmutație
română
Etimologie
Din franceză transmutation < latină transmutatio.
Pronunție
- AFI: /trans.mu'ta.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului transmutație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | transmutație | transmutații |
| Articulat | transmutația | transmutațiile |
| Genitiv-Dativ | transmutației | transmutațiilor |
| Vocativ | transmutație | transmutațiilor |
- transformare a unui element chimic în altul printr-o nouă grupare a elementelor constitutive în atomi, obținută prin dezintegrare radioactivă naturală sau prin reacții nucleare.
- (p.gener.) schimbare, transformare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online