tranzitivitate
Etimologie
Din franceză transitivité.
Pronunție
- AFI: /tran.zi.ti.vi'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului tranzitivitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tranzitivitate | invariabil |
| Articulat | tranzitivitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | tranzitivității | invariabil |
| Vocativ | tranzitivitate | invariabil |
- proprietate a unor verbe de a fi tranzitive.
- proprietate a unor relații logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, între primul și ultimul termen al șirului de termeni ordonați pe baza acestei relații.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online