trebușoară

română

Etimologie

Din treabă + sufixul -ușoară.

Pronunție

• AFI: /tre.bu'ʃo̯a.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului trebușoară
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trebușoară	trebușoare
Articulat	trebușoara	trebușoarele
Genitiv-Dativ	trebușoarei	trebușoarelor
Vocativ	trebușoară	trebușoarelor

1. (pop. și fam.) diminutiv al lui treabă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• brutăreaso

Referințe

• DEX '98 via DEX online