treiera

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină tribulare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
treiera
Infinitiv a treiera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
treier
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să treiere
Participiu treierat
Conjugare I
  1. a bate, separând boabele de restul plantei.


Traduceri