trenuț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din tren + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /tre'nuʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
trenuț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trenuț trenuțuri
Articulat trenuțul trenuțurile
Genitiv-Dativ trenuțului trenuțurilor
Vocativ trenuțule trenuțurilor
  1. diminutiv al lui tren.


Traduceri

Referințe