triclorură
română
Etimologie
Din franceză trichlorure.
Pronunție
- AFI: /tri.klo'ru.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului triclorură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | triclorură | tricloruri |
| Articulat | triclorura | triclorurile |
| Genitiv-Dativ | triclorurii | triclorurilor |
| Vocativ | triclorură | triclorurilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online