trident
română
Etimologie
Din franceză trident < latină tridens, tridentis.
Pronunție
- AFI: /tri'dent/
Substantiv
| Declinarea substantivului trident | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trident | tridente |
| Articulat | tridentul | tridentele |
| Genitiv-Dativ | tridentului | tridentelor |
| Vocativ | tridentule | tridentelor |
- furcă cu trei dinți care era considerată în antichitate ca simbol al puterii zeului Neptun.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online