tripla

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză tripler.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) tripla
Infinitiv a (se) tripla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) triplez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) tripleze
Participiu triplat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) face de trei ori mai mare; a (se) întrei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe