trocuță

română

Etimologie

Din troacă.

Pronunție

• AFI: /tro'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului trocuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trocuță	trocuțe
Articulat	trocuța	trocuțele
Genitiv-Dativ	trocuței	trocuțelor
Vocativ	trocuță	trocuțelor

1. diminutiv al lui troacă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cotruța
• cruțato
• curtato

Referințe

• DEX '98 via DEX online