Sari la conținut

trota

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : troță

Etimologie

Din franceză trotter.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
trota
Infinitiv a trota
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) trotează
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să troteze
Participiu trotat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre caii de curse) a merge la trap; a avea un trap frumos și elegant.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe





(italiano)

Etimologie

Din latină târzie trŭcta sau poate din trūcta. Fără dubiu înrudit cu greacă τρώκτης (tróktis).

Pronunție


Substantiv

trota f., trote pl.

  1. păstrăv

Cuvinte derivate

Referințe