elegant

română

Etimologie

Din franceză élégant < latină elegans, elegantis.

Pronunție

• AFI: /e.le'gant/

Adjectiv

Declinarea adjectivului elegant
	Singular	Plural
Masculin	elegant	eleganți
Feminin	elegantă	elegante
Neutru	elegant	elegante

1. (despre îmbrăcăminte) făcut cu gust, frumos; (despre oameni) care se distinge prin armonia și bunul gust al îmbrăcămintei.
2. (adesea adverbial) care se deosebește prin armonia formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor, printr-o sobrietate plină de gust.
3. (fig.) plin de tact, lipsit de brutalitate.

Sinonime

• gătit, îngrijit, șic

Antonime

• neelegant, neîngrijit

Cuvinte derivate

• neelegant

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online