Sari la conținut

trotina

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză trottiner.

Pronunție

  • AFI: /tro.ti'na/


Verb


Conjugarea verbului
trotina
Infinitiv a trotina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să trotineze
Participiu trotinat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre cai) a nu păstra pasul regulat, a bate pasul aproape pe loc.


Traduceri

Anagrame

Referințe